Copilul PARKOURist din mine

Azi mi s-a intimplat sa intilnesc o gasca de copii in jur de 10 ani catarati pe un zid de beton inalt de vreo 2-3 m. Cercetau teritoriul de pe asfaltul de jos cum sa aterizeze pe ei.

Unul m-ai curajos m-a intrebat cum ma numesc. I-am raspuns. El mi-a zis ca-i spune Dima.

Eu: Ce faceti voi aici?

Dima : Noi suntem parkuristi ! ( azi el mindru cu vocea lui copilaroasa si dulce). Vrem sa sarim in jos.

M-am uitat cam chioris la zidul de 3 m si m-am gindit ca acus o sa pateasca ceva.

Eu: Dar nu va este frica ca o sa cadeti, ca o sa va loviti?!

Fara sa-mi mai raspunda, a sarit mai intii un baiat, apoi al doilea. Au aterizat ambii bine mersi si au zbughitu mai departe in calatoria lor parkourista sa caute cred ca noi virfuri sa cucereasca.

Le-am zimbit in semn de ramas bun, dar in sine mea m-am gindit : cit e de minunat sa fii copil. Sa fi fost eu catarata pe zidul cela, mi-ar fi fost frica sa sar de teama sa nu patesc ceva. Pe cind uite copiii au sarit fara a se gindi mult si au aterizat cu bine.

Se pare ca ei nu sunt intoxicati cu fel de fel de frici, teme, stereotipuri pe care ni le-au bagat in subconstient parintii, societatea, religia, etc.

Oare de cite ori nu sarim de frica sa nu patim ceva, sau de frica de a esua ????

Desi daca am indrazni sa sarim, am ajunge  cu bine.

Sansele ar fi 50 la 50.

Unde-s copii PARKOURisti din noi care se gindesc doar la succes si la reusita cind se arunca in prapastie ?

Advertisements

12 responses to “Copilul PARKOURist din mine

  1. noi aveam alte ocupatii:) noi eram altfel. cam asa: http://apropomagazin.md/2010/03/15/scrisoare-pentru-generatia-noastra/

  2. eu tot săream de la înaltime 🙂

  3. si eu in copilarie saream de pe “sarai” in gradina…numai ca asta atunci nu avea denumirea de “parcour” ci de nebuneala:))

  4. Noi ne jucam de’a prinsa prin copaci când eram mici.

    • Asta cum? :O

      • nu aveam voie să atingem pământul, deci fuguliţa prin copaci, de pe creangă pe alta ca să nu te prindă nimeni.

        P.S.: Precizez că erau niște nuci bătrâni unul lângă altul, puteai să treci, sari ușor dintr-un copac în altu.

  5. Considerația că cu timpul oamenii se educă e corectă în măsura în care ne ghidează și limitează. Copiii acceptă totul, lucru care fără îndoială este mai vital.
    Eu personal în medie stimez mai mult copii ca pe adulți, am mai multă încredere în ei.

  6. Copilul meu e inebunit dupa parkour face tot felul de sarituri

  7. eu săream cu umbrela de pe sărai 🙂

  8. Si cum aterezai? 😆

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s